Atunci cand vorbim de rezistenta la stres, putem sa vorbim mai exact despre capacitatea fiecarei persoane de a face fata dificultatilor prin care trece in timpul vietii, cand anumite schimbari si persoana nu stie sa le mai gestioneze.
Aceasta capacitate este cea care permite supravietuirea in urma unor adversitati aparute la un moment dat, de exemplu saracia sau persecutia. De aceea este nevoie ca oamenii sa vada viata intr-un mod cat mai constructiv, intr-o maniera optimista.
Psihoterapeutii pot contribui la dezvoltarea rezilientei clientilor lor in diferite moduri. In incercarea explicarii trecerii peste evenimentele neplacute din viata, ma voi folosi in continuare de “metafora casei”. Pentru constructia casei e necesara fundatia, care trebuie sa fie puternica, sigura. Aceasta implica doua lucruri in ceea ce priveste constructia rezilientei unei persoane:
– Persoana trebuie sa se accepte asa cum este, intr-un mod neconditionat (si totodata acceptata de ceilalti pentru ce este ea cu adevarat si nu doar pentru un comportament pe care il face sau nu la un moment dat);
– Reteaua informala oferita de societatea in care persoana traieste trebuie sa fie prezenta pentru o fundatie cat mai puternica (este vorba de persoanele mai apropiate la care se poate apela in cazul unei nevoi: familie, prieteni adevarati etc.).
„Parterul casei” se construieste abia dupa ce dispunem de o fundatie in care avem prieteni ce ne accepta neconditionat. Parterul poate fi asemanat cu gasirea sensului pentru care intreprindem anumite actiuni. Si astfel imbunatatim si rezilienta noastra. De aceea trebuie sa gasim sensul pentru care trebuie sa muncim si sa facem anumite lucruri si, mai mult decat atat, trebuie sa gasim sensul existentei noastre, in functie de convingerile religioase de care dispunem. Pentru ca fara sens nu exista nici motivatie pentru viata ceea ce duce la stari depresive de exemplu.\
„Etajul unu” contine trei camere. Una este a uceniciei, in care se invata o profesie insotita de un set intreg de strategii de viata. Cealalta a stimei de sine. Aceste camere sunt in contact permanent nefiind posibila una fara cealalta. Ultima camera este cea a trezoreriei, in care pastram mereu simtul ludic si intelegerea imperfectiunii oamenilor.
„Acoperisul”. Sub acesta se afla podul, insemnand partea deloc explorata pana in momentul prezent. Aici sunt bogatiile fiecarei persoane, pe care nu a inca timp sa le cultive dar pe care nu le-a aruncat, ci le-a pus deoparte pentru eventualitatea necesitatii lor. Este bine sa se urce din cand in cand in pot si sa se ingrijeasca cat mai mult casa, pentru ca odata cu trecerea anilor ea se va uza. Partea estetica este de fapt fatada acestei case, care este importanta pentru a fi vizitata, dar daca structura acestei case nu este suficient de puternica, lumea ar fugi din ea pentru a se salva.
Pentru obtinerea si dezvoltarea rezistentei (inclus rezistenta la stres) se pun in discutie urmatoarele 10 resurse personale:
1. Relatie stabila din punct de vedere emotional cu un parinte sau o persoana foarte importanta pentru individ.
2. Ajutor primit de la familie si din afara acesteia.
3. Mediul educativ favorizant emotional, deschis, ce intipareste norme si valori.
4. Existenta modelelor sociale pozitive, inclusiv cunoasterea modului in care acestea au depasit dificultatile.
5. Responsabilitatea sociala si reusita trebuie sa fie in echilibru.
6. Plan cognitiv favorizant in privinta competentelor.
7. Trasaturile de caracter favorizante rezolvarii problemelor.
8. Incredere in sine si valorizare in urma unor experiente unde a fost vizibila eficacitatea persoanei.
9. Dorinta si capacitatea de a invinge intr-un mod constructiv factorii perturbatori.
10. Existenta unui sens al vietii (necesar pentru dezvoltarea personala).
Putem deci vedea cum cursurile de dezvoltare personala contribuie pe mai multe segmente ale vietii individului, putand ajuta cu succes si in problema stresului, creand o rezistenta prin care individul are atat o solutie de moment pentru o situatie, cat mai ales un bagajj util toata viata.