Conflictul reprezinta o opozitie deschisa, o lupta intre indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunitati, state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale etc. divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interactiunii sociale Cuvantul provine din latinescul conflictus ce inseamna « a tine impreuna cu forta ».
Sursele conflictului intre doua sau mai multe persoane pot fi urmatoarele :
– Lipsa comunicarii eficiente ;
– Perceptii diferite asupra anumitor situatii ;
– Erorile de interpretare ce apar in urma unei comunicari deficitare ;
– Resursele slabe ;
– Divergenta in ceea ce priveste normele, valorile, convingerile fiecarei parti implicate ;
– Diferenta de scopuri si de interese ;
– Implicarea sentimentelor, in special a celor negative ;
– Frustrarea acumulata de-a lungul timpului ;
– Conflictul de rol ;
– Tratamentul preferential ;
– Violarea intimitatii ;
– Regulamentele existente etc.
Luand in considerare complexitatea relatiilor dintr-o societate democratica, din diversele structuri sociale trebuie sa recunoastem ca de cele mai multe ori eliminarea totala a cauzelor care pot genera conflictul ca si solutionarea in totalitate a unui conflict sunt foarte greu de realizat.
De aceea controlul, monitorizarea si managementul desfasurarii conflictului in toate fazele sale sunt foarte importante. Doar astfel se pot realiza functiile rezolvarii de conflicte:
– Se evita distrugerea uneia sau alteia din partile aflate in conflict;
– Se reface chiar interactiunea afectata a partilor ;
– Se ajunge la gasirea unor strategii si solutii eficiente de negociere pentru ca ambele parti sa fie multumite.
Pentru solutionarea conflictelor trebuie sa luam in considerare :
– Cat de serios este conflictul si ce situatii provoaca ;
– Daca sunt riscuri mari si conflictul trebuie rezolvat intr-un mod cat mai rapid sau daca nu este urgent ;
– Ceea ce prefera ambele parti in legatura cu situatia data ;
Atunci cand vorbim despre metodele de rezolvare a conflictelor, putem aduce in discutie atat metodele clasice, cat si pe cele constructive (democratice).
Metodele clasice sunt cele care se rezuma la castig, respectiv pierdere pentru una din parti. Niciodata aceste metode nu vor putea sa satisfaca ambele parti, de aceea aceasta metoda lasa in urma tensiuni, frustrari si alte trairi negative, care vin cu timpul atunci cand rezolvarea conflictului se face in aparenta (doar pe moment). Intre relatia dintre profesor si elev, de exemplu, se poate vorbi despre doua stiluri clasice de conducere : autoritar si anti-autoritar. Ambele au multe dezavantaje pe termen lung mai ales atunci cand vorbim de situatia elevului.
Metoda moderna (constructiva si democratica) de rezolvare a conflictului este metoda cea mai utila pentru ca folosind-o ambele parti au de castigat, pentru ca se renunta la ideea de putere si detinerea ei cu orice pret si se cauta gasirea unei cai de mijloc in care ambele parti sa fie multumite.
Solutionarea conflictelor prin aplicarea metodei democratice presupune urmarea a sase pasi:
1. Conflictul trebuie identificat si definit. Trebuie sa se stabileasca care este cauza pornirii conflictului intre cele doua parti si ce atitudini il mentin.
2. Dezvoltarea unor solutii realiste. In acest caz trebuie sa se tina cont de solutiile pe care le propun toti membrii implicate in conflict.
3. Aprecierea critica a posibilitatilor. In urma eliminarii solutiilor nepotrivite, solutiile vor ramane maxim doua, de aceea persoanele implicate trebuie sa ramana sincere in legatura cu propriile ganduri si sentimente.
4. Luarea deciziei asupra celei mai potrivite solutii. Daca persoanele implicare raman sincere, in urma unor discutii complexe se poate stabili care este solutia cea mai potrivita pentru situatia conflictuala existent.
5. Aplicarea solutiei hotarate de comun acord. Pentru aceasta etapa este necesar sa se stabileasca amanuntit care sunt schimbarile si responsabilitatile fiecaruia in solutionarea conflictului.
6. Aprecierile critice dupa aplicarea solutiei. Se referă la feedback-ul pe care il primeste si il cere tot odată fiecare din părti după ce solutia a fost pusă in aplicare.
Premisa de la care se porneste in dezvoltarea personala este imbunătătirea comunicării dintre părtile care au intrat in conflict (poate fi unilaterala) si intelegerea celuilalt astfel incat conflictul sa se poata diminua.
Arhive etichete: gestionarea stresului
Putem creste rezistenta la stres prin cursuri de dezvoltare personala?
Atunci cand vorbim de rezistenta la stres, putem sa vorbim mai exact despre capacitatea fiecarei persoane de a face fata dificultatilor prin care trece in timpul vietii, cand anumite schimbari si persoana nu stie sa le mai gestioneze.
Aceasta capacitate este cea care permite supravietuirea in urma unor adversitati aparute la un moment dat, de exemplu saracia sau persecutia. De aceea este nevoie ca oamenii sa vada viata intr-un mod cat mai constructiv, intr-o maniera optimista.
Psihoterapeutii pot contribui la dezvoltarea rezilientei clientilor lor in diferite moduri. In incercarea explicarii trecerii peste evenimentele neplacute din viata, ma voi folosi in continuare de “metafora casei”. Pentru constructia casei e necesara fundatia, care trebuie sa fie puternica, sigura. Aceasta implica doua lucruri in ceea ce priveste constructia rezilientei unei persoane:
– Persoana trebuie sa se accepte asa cum este, intr-un mod neconditionat (si totodata acceptata de ceilalti pentru ce este ea cu adevarat si nu doar pentru un comportament pe care il face sau nu la un moment dat);
– Reteaua informala oferita de societatea in care persoana traieste trebuie sa fie prezenta pentru o fundatie cat mai puternica (este vorba de persoanele mai apropiate la care se poate apela in cazul unei nevoi: familie, prieteni adevarati etc.).
„Parterul casei” se construieste abia dupa ce dispunem de o fundatie in care avem prieteni ce ne accepta neconditionat. Parterul poate fi asemanat cu gasirea sensului pentru care intreprindem anumite actiuni. Si astfel imbunatatim si rezilienta noastra. De aceea trebuie sa gasim sensul pentru care trebuie sa muncim si sa facem anumite lucruri si, mai mult decat atat, trebuie sa gasim sensul existentei noastre, in functie de convingerile religioase de care dispunem. Pentru ca fara sens nu exista nici motivatie pentru viata ceea ce duce la stari depresive de exemplu.\
„Etajul unu” contine trei camere. Una este a uceniciei, in care se invata o profesie insotita de un set intreg de strategii de viata. Cealalta a stimei de sine. Aceste camere sunt in contact permanent nefiind posibila una fara cealalta. Ultima camera este cea a trezoreriei, in care pastram mereu simtul ludic si intelegerea imperfectiunii oamenilor.
„Acoperisul”. Sub acesta se afla podul, insemnand partea deloc explorata pana in momentul prezent. Aici sunt bogatiile fiecarei persoane, pe care nu a inca timp sa le cultive dar pe care nu le-a aruncat, ci le-a pus deoparte pentru eventualitatea necesitatii lor. Este bine sa se urce din cand in cand in pot si sa se ingrijeasca cat mai mult casa, pentru ca odata cu trecerea anilor ea se va uza. Partea estetica este de fapt fatada acestei case, care este importanta pentru a fi vizitata, dar daca structura acestei case nu este suficient de puternica, lumea ar fugi din ea pentru a se salva.
Pentru obtinerea si dezvoltarea rezistentei (inclus rezistenta la stres) se pun in discutie urmatoarele 10 resurse personale:
1. Relatie stabila din punct de vedere emotional cu un parinte sau o persoana foarte importanta pentru individ.
2. Ajutor primit de la familie si din afara acesteia.
3. Mediul educativ favorizant emotional, deschis, ce intipareste norme si valori.
4. Existenta modelelor sociale pozitive, inclusiv cunoasterea modului in care acestea au depasit dificultatile.
5. Responsabilitatea sociala si reusita trebuie sa fie in echilibru.
6. Plan cognitiv favorizant in privinta competentelor.
7. Trasaturile de caracter favorizante rezolvarii problemelor.
8. Incredere in sine si valorizare in urma unor experiente unde a fost vizibila eficacitatea persoanei.
9. Dorinta si capacitatea de a invinge intr-un mod constructiv factorii perturbatori.
10. Existenta unui sens al vietii (necesar pentru dezvoltarea personala).
Putem deci vedea cum cursurile de dezvoltare personala contribuie pe mai multe segmente ale vietii individului, putand ajuta cu succes si in problema stresului, creand o rezistenta prin care individul are atat o solutie de moment pentru o situatie, cat mai ales un bagajj util toata viata.