Tratamentul medicamentos pentru depresie se recomanda doar in cazurile foarte grave, atunci cand pacientul nu poate coopera absolut deloc cu un psihoterapeut, dupa luarea tratamentului se poate incepe deci psihoterapia, pentru rezolvarea problemei pe termen lung  [se lucreaza si pe „cauza”, nu doar pe „efect” , pentru evitarea recaderii in depresie imediat dupa incetarea tratamentului medicamentos].

Exista diferite tipuri de psihoterapie folosite in tratarea depresiei in functie de evolutia starii depresive. Trebuie retinut ca nu este atat de importanta metoda / scoala de formare a psihoterapeutului, cat cooperarea clientului pentru schimbarea starii in care se afla .

Psihoterapia sistemica (de familie) are ca principiu de baza a vedea persoana asa cum este ea, tinand cont de o multitudine de lucruri care o pot influenta permanent…de la relatia cu parintii, relatia cu partenerul de viata si chiar mediul profesional sau orice alt mediu cu care ia contact. Este vorba mai exact de principiul circularitatii, astfel ca nu doar actiunea mea [sa o numim A] determina un raspuns de tip B, ci putem vorbi de o serie de tipare comportamentale intretinute permanent (de membrii unei familii dar nu numai), tipare care nu ii permit individului sa depaseasca starea sa neplacuta.

Psihoterapia comportamentala este metoda psihoterapeutica bazata pe legile si principiile invatarii, indeosebi acelea ale conditionarii, cu scopul de a inlocui atitudinile neadecvate cu altele, mai bine adaptate.

Psihoterapia cognitiva are ca principiu de baza faptul ca informatia externa este filtrata prin prisma schemelor cognitive de natura inconstienta ale subiectului, scheme care ii structureaza acestuia conceptia despre lume. Aceste scheme cognitive sunt practic sistemele de credinte si atitudini care formeaza stilul personal de evaluare a realitatii specifice subiectului. Acest sistem de credinte si atitudini s-a dezvoltat in copilarie in functie de interactiunile cu figurile parentale si de psihotraumele suferite.Sarcina psihoterapiei este de a capata acces la aceste scheme cognitive in vederea modificarii lor, abordand problema pacientului ca pe o problema ce trebuie rezolvata.

In cazul tratamentului depresiei, tratamentul se realizeaza in trei etape: 1) rezolvarea inactivitatii pacientului prin intermediul unor tehnici comportamentale; 2) sprijinirea pacientului sa identifice gandurile negative automate care stau la baza starilor depresive, si modificarea acestora; 3) descoperirea si modificarea schemelor cognitive, care produc declansarea gandurilor automate.