Arhive lunare: aprilie 2015

Dezvoltarea personala- solutie pentru cresterea motivatiei individuale

Motivatia este o stare interna dinamizatoare, energizatoare si directionata in acelasi timp.

Ea reprezinta ansamblul starilor de necesitate care se cer satisfacute si care il imping, il instiga si il determina pe individ sa si le satisfaca.

 

Formele motivatiei:
1) dupa natura stimulului motivational, motivatia poate fi:
– Pozitiva: avand la baza lauda, incurajarea, recompensa;
– Negativa: avand la baza amenintarea, blamarea, pedeapsa.
2) dupa situarea sursei generatoare a motivatiei, motivatia poate fi:
– Intrinseca: sursa generatoare a motivatiei se afla in trebuintele personale ale individului si
este solidara cu activitatile lui.
– Extrinseca: sursa generatoare a motivatiei se afla in afara individului, fiindu-i sugerata sau impusa; ea nu izvoraste din specificul activitatii desfasurate.
3) dupa natura trebuintelor si nevoilor individului, motivatia poate fi:
– Cognitiva: are la baza nevoia de a sti, de a cunoaste, curiozitatea si interesul intelectual fata de o anumita profesie.
– Afectiva: este determinata de nevoia individului de a se simti bine in compania altora, de a
obtine aprobarea din partea altor persoane, de a se simti apreciat etc.
Relatia motivatie – performanta in munca. Optimul motivational:
relatia intre intensitatea muncii si nivelul performantei este dependenta de complexitatea activitatii desfasurate. Atunci cand vorbim despre optimul motivational, respectiv, acea intensitate a muncii care sa permita obtinerea unor performante inalte, aducem in discutie doua situatii:
A) cand dificultatea sarcinii este perceputa corect, optimul motivational reprezinta relatia de
corespondenta, de echivalenta intre marimile celor doua variabile;
B) cand dificultatea sarcinii este perceputa incorect, subaprecierea dificultatii muncii duce la
o stare de submotivare ce are drept consecinta nerealizarea sarcinilor la standardele expectate, iar supraaprecierea dificultatii muncii duce la o stare de supramotivare care are drept consecinta instalarea insatisfactiei, oboselii si a stresului care se pot repercuta in rebuturi, produse de calitate inferioara, incidente si accidente la locul de munca.
– Optimismul (sau gandirea pozitiva). Pentru ca o persoana sa isi poata indeplini sarcinile propuse intr-o zi, sau cele de la locul de munca, sa depaseasca obstacolele ce pot aparea in implementarea diferitelor solutii si sa isi atinga scopurile pe care le are, acesta are nevoie de o atitudine mentala potrivita, cum este rezultata in urma adoptarii gandirii pozitive.
– Dezvoltarea constiintei de sine. Pentru a ne mari constiinta de sine examinam caracteristici personale cum sunt: valorile si codurile etice, radacinile familiale si stilul de viata, reactia in diferite circumstante si atitudinea fata de schimbarea unei situatii, stereotipuri si prejudecati personale.

Gestionarea confictelor prin psihoterapie si cursuri de dezvoltare personala

Conflictul reprezinta o opozitie deschisa, o lupta intre indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunitati, state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale etc. divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interactiunii sociale  Cuvantul provine din latinescul conflictus ce inseamna « a tine impreuna cu forta ».
Sursele conflictului intre doua sau mai multe persoane pot fi urmatoarele :
– Lipsa comunicarii eficiente ;
– Perceptii diferite asupra anumitor situatii ;
– Erorile de interpretare ce apar in urma unei comunicari deficitare ;
– Resursele slabe ;
– Divergenta in ceea ce priveste normele, valorile, convingerile fiecarei parti implicate ;
– Diferenta de scopuri si de interese ;
– Implicarea sentimentelor, in special a celor negative ;
– Frustrarea acumulata de-a lungul timpului ;
– Conflictul de rol ;
– Tratamentul preferential  ;
– Violarea intimitatii ;
– Regulamentele existente etc.
Luand in considerare complexitatea relatiilor dintr-o societate democratica, din diversele structuri sociale trebuie sa recunoastem ca de cele mai multe ori eliminarea totala a cauzelor care pot genera conflictul ca si solutionarea in totalitate a unui conflict sunt foarte greu de realizat.
De aceea controlul, monitorizarea si managementul desfasurarii conflictului in toate fazele sale sunt foarte importante. Doar astfel se pot realiza functiile rezolvarii de conflicte:
– Se evita distrugerea uneia sau alteia din partile aflate in conflict;
– Se reface chiar interactiunea afectata a partilor ;
– Se ajunge la gasirea unor strategii si solutii eficiente de negociere pentru ca ambele parti sa fie multumite.
Pentru solutionarea conflictelor trebuie sa luam in considerare :
– Cat de serios este conflictul si ce situatii provoaca ;
– Daca sunt riscuri mari si conflictul trebuie rezolvat intr-un mod cat mai rapid sau daca nu este urgent ;
– Ceea ce prefera ambele parti in legatura cu situatia data ;
Atunci cand vorbim despre metodele de rezolvare a conflictelor, putem aduce in discutie atat metodele clasice, cat si pe cele constructive (democratice).
Metodele clasice sunt cele care se rezuma la castig, respectiv pierdere pentru una din parti. Niciodata aceste metode nu vor putea sa satisfaca ambele parti, de aceea aceasta metoda lasa in urma tensiuni, frustrari si alte trairi negative, care vin cu timpul atunci cand rezolvarea conflictului se face in aparenta (doar pe moment). Intre relatia dintre profesor si elev, de exemplu, se poate vorbi despre doua stiluri clasice de conducere : autoritar si anti-autoritar. Ambele au multe dezavantaje pe termen lung mai ales atunci cand vorbim de situatia elevului.
Metoda moderna (constructiva si democratica) de rezolvare a conflictului este metoda cea mai utila pentru ca folosind-o ambele parti au de castigat, pentru ca se renunta la ideea de putere si detinerea ei cu orice pret si se cauta gasirea unei cai de mijloc in care ambele parti sa fie multumite.
Solutionarea conflictelor prin aplicarea metodei democratice presupune urmarea a sase pasi:
1.    Conflictul trebuie identificat si definit. Trebuie sa se stabileasca care este cauza pornirii conflictului intre cele doua parti si ce atitudini il mentin.
2.    Dezvoltarea unor solutii realiste. In acest caz trebuie sa se tina cont de solutiile pe care le propun toti membrii implicate in conflict.
3.    Aprecierea critica a posibilitatilor. In urma eliminarii solutiilor nepotrivite, solutiile vor ramane maxim doua, de aceea persoanele implicate trebuie sa ramana sincere in legatura cu propriile ganduri si sentimente.
4.    Luarea deciziei asupra celei mai potrivite solutii. Daca persoanele implicare raman sincere, in urma unor discutii complexe se poate stabili care este solutia cea mai potrivita pentru situatia conflictuala existent.
5.    Aplicarea solutiei hotarate de comun acord. Pentru aceasta etapa este necesar sa se stabileasca amanuntit care sunt schimbarile si responsabilitatile fiecaruia in solutionarea conflictului.
6.    Aprecierile critice dupa aplicarea solutiei. Se referă la feedback-ul pe care il primeste si il cere tot odată fiecare din părti după ce solutia a fost pusă in aplicare.
Premisa de la care se porneste in dezvoltarea personala este imbunătătirea comunicării dintre părtile care au intrat in conflict (poate fi unilaterala) si intelegerea celuilalt astfel incat conflictul sa se poata diminua.