Articol reprezentativ

Despre cursurile de dezvoltare personala

8 Răspunsuri

Cursurile de dezvoltare personala pot fi o experienta catre o viata mai implinita atat prin noile informatii castigate intr-un timp rapid, cat mai ales prin trairile si experientele catre care un psihoterapeut te poate ghida.

Poate multi dintre noi cred ca aceste cursuri de dezvoltare personala sunt facute pentru oameni care nu au incredere in ei si care au nevoie de ajutor si de confirmarea celor din jur pentru a face acel pas inainte. Dar eu am ajuns la concluzia ca oamenii in general ignora sau uita ca pentru a ajunge la acea stare de echilibru dorita este nevoie de multa munca si cunoastere personala.

Pentru a obtine aceasta experienta valoroasa unii oameni trec la fapte si fac lucruri pentru ei impreuna cu ajutorul celorlalti, se intalnesc deci cu oameni noi, in grupuri, care le pot aduce o experienta de viata noua alaturi de persoane dispuse sa le ofere un feedback, alti oameni prefera sa astepte momentul oportun pentru a se alatura unui anumit grup pentru a avea parte de o experienta placuta impreuna cu alte persoane in care au ajuns sa aiba incredere….unii insa nu fac niciodata pasul de incredere necesar si se compatimesc continuu.

Tinand cont ca viata sunt de apreciat oamenii care gasesc curajul sa se deschida in fata unor necunoscuti, incercand sa tina piept unui feedback variat. Daca feedback-ul nu este pe placul tau atunci poti sa incerci o varianta mai putin socanta alaturi de oameni care iti seamana si in care poti avea incredere (in grupurile tinta).

Sa nu-ti deschizi sufletul nu poate fi o solutie pentru a fi fericit. Cei care sunt dispusi sa aiba curaj si sa faca un efort ‘complet’ castiga mult mai mult si mult mai repede …  ei pot avea niste batraneti pline de povesti pe care sa le digere impreuna cu oamenii pe care ii vor tine alaturi.

Aceste cursuri de dezvoltare personala pot fi locul in care sa intalnesti noi oameni, in grupuri de dezvoltare personala, prieteni, care sa-ti ofere feedback-ul necesar si evenimentele reale prin care tu incepi sa intelegi natura ta si natura celorlalti oameni.

Cursurile nu inlocuiesc viata ta personala sau prietenii pe care ii ai, ele trebuie sa completeze si sa imbogateasca viata ta prin construirea de noi relatii si prietenii

 

 

Ce avantaje ai facand cursuri dezvoltare personala? Pe cine poti intalni? Ce poti invata?

2 Răspunsuri

Cand faceti cursuri dezvoltare personala incepeti sa realizati mai multe lucruri importante pentru voi si o sa le mentionez intr-o ordine aleatorie: aflati ca nu sunteti singurii cu probleme ceea ce poate fi o informatie care schimba mult viziunea de pana atunci a unei persoane perfectioniste spre exemplu.

Aflati nu numai ca problemele sunt peste tot dar si ca asta e definitia unei vieti „normale”, una cu probleme si etape de trecut, una cu provocari continue.
O sa observati ca exista o gramada de resurse pentru blocajele voastre. Membrii grupului vin cu diferite solutii spre voi iar voi va puteti alege ce va place insa e imposibili sa nu rezonati macar partial cu unul din cei 8-12 participanti.

La cursuri dezvoltare personala iti poti face prieteni noi, oameni cu care ai ce impartasi, cu care poti avea o legatura personala, spirituala, oameni empatici si dornici sa isi imbunatateasca viata si sa aiba relatii mai bune cu ceilalti, oameni cu care ai mult mai mult in comun decat un fapt simplu cum ca sunteti vecini sau colegi pe undeva.

In plus facand cursuri dezvoltare personala te simti pur si simplu bine, motivat si satisfacut ca nu ai pierdut timpul si ai o prima realizat care te va conduce sa ai o viata mai implinita si sa nu ii mai lasi pe ceilalti sa stabileasca cum iti e tie bine pentru ca ai observat ca nu functioneaza asa lucrurile.

 

Anxietate simptome

1 Răspuns

 

Simptomele anxietatii  includ manifestari de natura psihologica, fiziologica sau comportamentala.

Psihologic  veti putea observa trairi aparent nejustificate de tensiune psihica, furie, nervozitate etc

Fiziologic veti avea reactii involuntare de transpiratie, palpitatii, respiratie ingreunata etc

La nivel comportamental cel mai probabil veti experimentare retragerea sociala, frica de ceilalti si automat veti evita situatiile sociale unde va simtiti expus cum ar fi locurile publice, in anumite cazuri chiar din teama unui posibil atac de panica , in public.

Frica are si parti pozitive pana la un anumit punct de aceea e bine sa intelegeti ca anumite comportamente sunt normale, instinctual indivizii dorind sa se apere/protejeze de situatiile amenintatoare cu care se confrunta.

Atunci cand frica este insa nejustificata si apare starea de anxietate trebuie sa identificam natura acesteia si sa o tinem „in frau”.

Pentru a va intelege mai bine trairile si pentru a descoperi ca exista solutii pentru problema dumneavoastra, va propun pentru inceput , daca va este mai la indemana decat sa apelati la un psiholog/psihoterapeut, cateva carti ce va vor ajuta sa identificati mai bine situatiile cu care va confruntati, mai ales cand simptomele nu va afecteaza „functionalitatea” pe anumite planuri.

Cartea „Ajuta-te singur in caz de atac de panica”- de Radu Vrasti

Prezinta pe larg cazul Veronicai, contabila si mama divortata care a trait din plin acest amalgam de emotii negative si isi relateaza pe larg istoria anxietatii sale si mai ales a atacurilor de panica.

Cand a inceput totul, cum s-a simtit, cui a putut povesti si cine nu a inteles-o, la ce medici a fost nestiind ca problema este de ordin psihologic si cat timp a pierdut astfel, cum i-a scazut si mai mult increderea odata cu toate aceste controale medicale fara rezultat si cum a intalnit in sfarsit un psihiatru care pe langa tratament pentru atac de panica i-a recomandat psihoterapia cu ajutorul careia a invatat cum sa tina totul sub control, cum sa anticipieze si sa depaseasca atacurile de panica cu bine.

„Cum sa ne eliberam de frica de ceilalti” – de Cristophe Andre

Abordeaza in special anxietatea sociala si prezinta pe larg situatii concrete pentru a intelege si a depasi tracul, timiditatea, inhibitiile, fobia sociala…

Deasemena in cartea „Un minut la psiholog” pe care o gasiti prezentata in sectiunea „carti dezvoltare personala” puteti gasi sfaturi utile cu privire la acest subiect si nu numai.

Un consilier lucreaza cu fricile tale iar un psihoterapeut cu fricile si anxietatile.

Programari: 0799 976 038

Violenta domestica

Lasă un răspuns

Pentru a aborda cat mai bine acest subiect vast si pentru a va oferi cat mai multe informatii, va voi recomanda lectura unor carti ce trateaza atat violenta in cuplu cat si abuzul copiilor din familie.

Barbatii care urasc femeile si femeile care ii iubesc- Susan Forward si Joan Torres

O carte despre violenta domestica, bazata in special pe explicarea violentei psihologice si emotionale din cuplu, dedicata femeilor care au relatii disfunctionale care, culmea, au/ au avut un inceput foarte promitator alaturi de partenerii lor, alaturi de care si-au creat un scenariu romantic si multe asteptari.

Susan Forward, psihoterapeut de cuplu, a observat un tipar comportamental care se repeta in multe relatii care pornesc foarte romantic dar unde se pare ca, pe parcurs, barbatii se schimba din atenti, afectuosi, implicati in critici, manipulatori, gelosi etc. Ea a numit acst tip de barbat: misogin.

Veti gasi cazuri reale cu care va puteti identifica pentru a va clarifica mai bine daca va aflati intr-o astfel de relatie.

In prima parte a cartii se analizeaza pe larg personalitatea unui astfel de barbat (exemple clare: cum preiau barbatii controlul, cum ajung barbatii sa le urasca pe femei), iar a doua jumatate se discuta despre tipul de femei cu care acestia fac „pereche” buna si ce ar trebui ele sa faca concret daca se identifica intr-o astel de relatie (cum sa isi controleze furia resimtita, cum sa isi vindece ranile din trecut, cum sa stabileasca limite in relatia cu partenerul etc).

Desi o schimbare poate parea greoaie pentru o femeie care traieste de ani buni astfel de tensiuni in cuplu, autoarea incurajeaza cititoarele sa aiba speranta pentru ca solutii exista atat timp cat sunt persverente, fie ca vor sa ramana sau nu in acea relatie.

Desigur, daca singure nu reusesc pot [si chiar se recomanda] sa apeleze la un terapeut care sa le asculte, sa le inteleaga si sa le ofere strategii de a face fata situatiei in care se afla, pentru redobandirea stimei de sine si a succesului personal.

Parinti toxici- Susan Forward 

In aceasta carte veti descoperi ce inseamna un parinte perfectionist, dominator, manipulator sau violent fizic si cum un asfel de parinte reuseste sa isi „otraveasca” copilul incetul cu incetul prin cuvinte, atitudini, gesturi nepotrivite fata de propriul copil.

Urmarile acestor comportamente nepotrivite se resimt ulterior in viata copilului devenit adult, atat la nivelul relatiilor personale, de familie cat si profesionale.

Acesta va trebui sa isi inteleaga trecutul si sa se elibereze de tot ceea ce a „invatat” pana atunci, astfel incat sa aiba puterea sa traiasca frumos, fara frici si iesind din robia unui parinte care incearca sa ii controleze viata, fie ca prezenta activa in continuare in viata copilului adult, fie din umbra.

Tratament Depresie

Lasă un răspuns

Tratamentul medicamentos pentru depresie se recomanda doar in cazurile foarte grave, atunci cand pacientul nu poate coopera absolut deloc cu un psihoterapeut, dupa luarea tratamentului se poate incepe deci psihoterapia, pentru rezolvarea problemei pe termen lung  [se lucreaza si pe „cauza”, nu doar pe „efect” , pentru evitarea recaderii in depresie imediat dupa incetarea tratamentului medicamentos].

Exista diferite tipuri de psihoterapie folosite in tratarea depresiei in functie de evolutia starii depresive. Trebuie retinut ca nu este atat de importanta metoda / scoala de formare a psihoterapeutului, cat cooperarea clientului pentru schimbarea starii in care se afla .

Psihoterapia sistemica (de familie) are ca principiu de baza a vedea persoana asa cum este ea, tinand cont de o multitudine de lucruri care o pot influenta permanent…de la relatia cu parintii, relatia cu partenerul de viata si chiar mediul profesional sau orice alt mediu cu care ia contact. Este vorba mai exact de principiul circularitatii, astfel ca nu doar actiunea mea [sa o numim A] determina un raspuns de tip B, ci putem vorbi de o serie de tipare comportamentale intretinute permanent (de membrii unei familii dar nu numai), tipare care nu ii permit individului sa depaseasca starea sa neplacuta.

Psihoterapia comportamentala este metoda psihoterapeutica bazata pe legile si principiile invatarii, indeosebi acelea ale conditionarii, cu scopul de a inlocui atitudinile neadecvate cu altele, mai bine adaptate.

Psihoterapia cognitiva are ca principiu de baza faptul ca informatia externa este filtrata prin prisma schemelor cognitive de natura inconstienta ale subiectului, scheme care ii structureaza acestuia conceptia despre lume. Aceste scheme cognitive sunt practic sistemele de credinte si atitudini care formeaza stilul personal de evaluare a realitatii specifice subiectului. Acest sistem de credinte si atitudini s-a dezvoltat in copilarie in functie de interactiunile cu figurile parentale si de psihotraumele suferite.Sarcina psihoterapiei este de a capata acces la aceste scheme cognitive in vederea modificarii lor, abordand problema pacientului ca pe o problema ce trebuie rezolvata.

In cazul tratamentului depresiei, tratamentul se realizeaza in trei etape: 1) rezolvarea inactivitatii pacientului prin intermediul unor tehnici comportamentale; 2) sprijinirea pacientului sa identifice gandurile negative automate care stau la baza starilor depresive, si modificarea acestora; 3) descoperirea si modificarea schemelor cognitive, care produc declansarea gandurilor automate.

Pagini: 1 2 3

Cauzele depresiei

Lasă un răspuns

depresieDepresia este definita in general ca scaderea pana la prabusire a dispozitiei bazale, cu caracter pasager sau durabil, cu actualizarea trairilor neplacute, triste si amenintatoare. Dictionarul de psihiatrie si psihopatologie medicala defineste depresia ca “maladia mentala caracterizata printr-o modificare profunda starii timice, a dispozitiei, in sensul tristetii, al suferintei morale si incetinirii psihomotorii.”

Asociindu-se in general cu anxietate, depresia intretine la pacient o impresie dureroasa de neputinta globala, de fatalitate, antrenand uneori ruminatii obsesive pe tema culpabilitatii, a autodeprecierii, a pierderii demnitatii, putand conduce la ganduri suicidare si, uneori chiar la sinucidere.   Depresia este o stare sufleteasca patologica, o tulburare emotionala in care tristetea persistenta se asociaza cu neliniste, descurajare, mahnire, scaderea stimei de sine etc.

Depresia este o afectiune la declansarea careia par a concura mai multi factori etiologici: factori genetici (istoric familial posibil pozitiv), alte afectiuni medicale (cum ar fi o infectie virala), anumite medicamente, modificari hormonale (premenstruale sau postpartum), droguri, alcoolul si alte tulburari psihice.

Anumite conditii de viata (cum ar fi stresul extrem sau un necaz deosebit) pot declansa o depresia sau pot impiedica recuperarea dupa un episod depresiv.

Rolul stresului in declansarea unei depresii: „Fenomenul „stres” a devenit una din problemele stringente ale omului modern”.
“Tulburarile asociate cu stresul (inclusiv depresia si anxietatea) au o foarte mare raspandire in societatea occidentala.” Cifrele sunt alarmante: in privinta mortalitatii s-a constatat ca stresul este un factor de risc mai grav decat tutunul.
Asupra stresului putem actiona prin modificarea obisnuintelor emotionale, modificarea obisnuintelor de gandire, fiind pozitivi, prin a invata sa ne administram timpul in mod corect, sa ne controlam dificultatile, prin adoptarea unei bune igiene de viata si a unei filosofii de viata.

Exista persoane la care depresia apare chiar in conditii optime de viata. Desi cauzele precise ale depresiei majore nu sunt inca bine cunoscute, cercetatorii considera ca boala ar avea ca substrat si o perturbare la nivelul neurotransmitatorilor cerebrali (substante chimice care moduleaza dispozitia). Se considera ca neurotransmitatorii implicati in modularea dispozitiei sunt : serotonina, norepinefrina si posibil dopamina.

Tratarea geloziei si a problemelor sexuale

Lasă un răspuns

Va propun sa discutam despre gelozie si posesivitate si despre cum grupul de dezvoltare personala si psihoterapia individuala sau de cuplu va poate ajuta sa va depasiti temerile.

De multe ori va intrebati daca gelozia este cu adevarat benefica vietii vostre. Sa analizam urmatoarele fatete: beneficiile pe care vi le aduce gelozia si dezavantajele ei. Oamenii gelosi tind sa fie considerati ca fiind implicati in relatie, insa depasirea unui anumit nivel de gelozie poate crea celuilalt un sentiment ca sunteti o persoana posesiva si agresiva si implicit ca ii limitati libertatea personala, moment in care partenerul /partenera se poate simti amenintat, lipsit de respect si evident ingradit, nicidecum iubit. Astfel riscati sa va distrugeti definitiv relatia de cuplu dar si respectul celor din jur atunci cand in afirmatiile emise nu mai tineti cont cine se afla in jurul vostru.

Tocmai am observat ca desi initial gelozia apare ca o implicare a celuilalt (ce poate fi luata initial drept dovada de iubire) , ea atrage multe sentimente negative, ajungand sa strice tot ceea ce partenerii au construit, poate ani intregi. De asemenea se intampla ca persoana ce sufera de gelozie sa nu aiba in realitate o baza pentru afirmatiile sale si sa isi distruga nefondat linistea personala si a relatiei ce ar fi putut continua frumos.

Se pare ca gelozia are multe cauze iar stabilirea acestora nu duce neaparat la imbunatatirea rezultatului. E bine totusi ca partenerul gelos sa realizeze ce anume din interiorul lui sau din insatisfactiile vietii cotidiene intretine si da putere acestui sentiment distrugator. Gelozia, ca multe alte manifestari, este o componenta invatata din viata sociala.

Omul nu se naste gelos , el permite geloziei sa intre o perioada in viata lui, gelozie pe care o cunoste de multe ori inca din primii ani de viata, ca mai apoi sa fie incurajat la scoala sa fie cat mai competitiv, unii copii putand deveni astfel invidiosi pe colegi. Mai tarziu observa in jur oameni care incearca inconstient sa atraga atentia sau sa obtina mai multe avantaje , mai ales putere in cuplu, prin posesivitatea crescuta si gasesc o solutie intr-un comportament nesanatos.

Gelozia poate fi vindecata individual sau in cuplu cu ajutorul consilierului sau si cu ajutorul unui grup (cum este cel de dezvoltare personala) in care intalnesti cu siguranta persoane ce iti inteleg suferinta si te accepta asa cum esti, ceea ce iti da enorma putere si incredere in tine si evident, cu ajutor psihoterapeutic , avand o motivatie minima pentru schimbare, pentru imbunatarirea relatiei de cuplu si a propriei vieti.

Deasemenea problemele aparute la nivel sexuale de cele mai multe ori au legatura cu calitatea relatiei de cuplu si gradul de conectare [sau deconectare] dintre parteneri. Cand apare neincrederea in partener[binenteles includem si neincrederea in sine aici] putem observa simptome diverse inclusiv la nivel sexual. Nu lasati lucrurile astea sa avanseze si vorbiti cu un consilier.

 

Programari: 0799 976 038

 

Dezvoltarea personala- solutie pentru cresterea motivatiei individuale

Lasă un răspuns

Motivatia este o stare interna dinamizatoare, energizatoare si directionata in acelasi timp.

Ea reprezinta ansamblul starilor de necesitate care se cer satisfacute si care il imping, il instiga si il determina pe individ sa si le satisfaca.

 

Formele motivatiei:
1) dupa natura stimulului motivational, motivatia poate fi:
– Pozitiva: avand la baza lauda, incurajarea, recompensa;
– Negativa: avand la baza amenintarea, blamarea, pedeapsa.
2) dupa situarea sursei generatoare a motivatiei, motivatia poate fi:
– Intrinseca: sursa generatoare a motivatiei se afla in trebuintele personale ale individului si
este solidara cu activitatile lui.
– Extrinseca: sursa generatoare a motivatiei se afla in afara individului, fiindu-i sugerata sau impusa; ea nu izvoraste din specificul activitatii desfasurate.
3) dupa natura trebuintelor si nevoilor individului, motivatia poate fi:
– Cognitiva: are la baza nevoia de a sti, de a cunoaste, curiozitatea si interesul intelectual fata de o anumita profesie.
– Afectiva: este determinata de nevoia individului de a se simti bine in compania altora, de a
obtine aprobarea din partea altor persoane, de a se simti apreciat etc.
Relatia motivatie – performanta in munca. Optimul motivational:
relatia intre intensitatea muncii si nivelul performantei este dependenta de complexitatea activitatii desfasurate. Atunci cand vorbim despre optimul motivational, respectiv, acea intensitate a muncii care sa permita obtinerea unor performante inalte, aducem in discutie doua situatii:
A) cand dificultatea sarcinii este perceputa corect, optimul motivational reprezinta relatia de
corespondenta, de echivalenta intre marimile celor doua variabile;
B) cand dificultatea sarcinii este perceputa incorect, subaprecierea dificultatii muncii duce la
o stare de submotivare ce are drept consecinta nerealizarea sarcinilor la standardele expectate, iar supraaprecierea dificultatii muncii duce la o stare de supramotivare care are drept consecinta instalarea insatisfactiei, oboselii si a stresului care se pot repercuta in rebuturi, produse de calitate inferioara, incidente si accidente la locul de munca.
– Optimismul (sau gandirea pozitiva). Pentru ca o persoana sa isi poata indeplini sarcinile propuse intr-o zi, sau cele de la locul de munca, sa depaseasca obstacolele ce pot aparea in implementarea diferitelor solutii si sa isi atinga scopurile pe care le are, acesta are nevoie de o atitudine mentala potrivita, cum este rezultata in urma adoptarii gandirii pozitive.
– Dezvoltarea constiintei de sine. Pentru a ne mari constiinta de sine examinam caracteristici personale cum sunt: valorile si codurile etice, radacinile familiale si stilul de viata, reactia in diferite circumstante si atitudinea fata de schimbarea unei situatii, stereotipuri si prejudecati personale.

Gestionarea confictelor prin psihoterapie si cursuri de dezvoltare personala

Lasă un răspuns

Conflictul reprezinta o opozitie deschisa, o lupta intre indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunitati, state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale etc. divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interactiunii sociale  Cuvantul provine din latinescul conflictus ce inseamna « a tine impreuna cu forta ».
Sursele conflictului intre doua sau mai multe persoane pot fi urmatoarele :
– Lipsa comunicarii eficiente ;
– Perceptii diferite asupra anumitor situatii ;
– Erorile de interpretare ce apar in urma unei comunicari deficitare ;
– Resursele slabe ;
– Divergenta in ceea ce priveste normele, valorile, convingerile fiecarei parti implicate ;
– Diferenta de scopuri si de interese ;
– Implicarea sentimentelor, in special a celor negative ;
– Frustrarea acumulata de-a lungul timpului ;
– Conflictul de rol ;
– Tratamentul preferential  ;
– Violarea intimitatii ;
– Regulamentele existente etc.
Luand in considerare complexitatea relatiilor dintr-o societate democratica, din diversele structuri sociale trebuie sa recunoastem ca de cele mai multe ori eliminarea totala a cauzelor care pot genera conflictul ca si solutionarea in totalitate a unui conflict sunt foarte greu de realizat.
De aceea controlul, monitorizarea si managementul desfasurarii conflictului in toate fazele sale sunt foarte importante. Doar astfel se pot realiza functiile rezolvarii de conflicte:
– Se evita distrugerea uneia sau alteia din partile aflate in conflict;
– Se reface chiar interactiunea afectata a partilor ;
– Se ajunge la gasirea unor strategii si solutii eficiente de negociere pentru ca ambele parti sa fie multumite.
Pentru solutionarea conflictelor trebuie sa luam in considerare :
– Cat de serios este conflictul si ce situatii provoaca ;
– Daca sunt riscuri mari si conflictul trebuie rezolvat intr-un mod cat mai rapid sau daca nu este urgent ;
– Ceea ce prefera ambele parti in legatura cu situatia data ;
Atunci cand vorbim despre metodele de rezolvare a conflictelor, putem aduce in discutie atat metodele clasice, cat si pe cele constructive (democratice).
Metodele clasice sunt cele care se rezuma la castig, respectiv pierdere pentru una din parti. Niciodata aceste metode nu vor putea sa satisfaca ambele parti, de aceea aceasta metoda lasa in urma tensiuni, frustrari si alte trairi negative, care vin cu timpul atunci cand rezolvarea conflictului se face in aparenta (doar pe moment). Intre relatia dintre profesor si elev, de exemplu, se poate vorbi despre doua stiluri clasice de conducere : autoritar si anti-autoritar. Ambele au multe dezavantaje pe termen lung mai ales atunci cand vorbim de situatia elevului.
Metoda moderna (constructiva si democratica) de rezolvare a conflictului este metoda cea mai utila pentru ca folosind-o ambele parti au de castigat, pentru ca se renunta la ideea de putere si detinerea ei cu orice pret si se cauta gasirea unei cai de mijloc in care ambele parti sa fie multumite.
Solutionarea conflictelor prin aplicarea metodei democratice presupune urmarea a sase pasi:
1.    Conflictul trebuie identificat si definit. Trebuie sa se stabileasca care este cauza pornirii conflictului intre cele doua parti si ce atitudini il mentin.
2.    Dezvoltarea unor solutii realiste. In acest caz trebuie sa se tina cont de solutiile pe care le propun toti membrii implicate in conflict.
3.    Aprecierea critica a posibilitatilor. In urma eliminarii solutiilor nepotrivite, solutiile vor ramane maxim doua, de aceea persoanele implicate trebuie sa ramana sincere in legatura cu propriile ganduri si sentimente.
4.    Luarea deciziei asupra celei mai potrivite solutii. Daca persoanele implicare raman sincere, in urma unor discutii complexe se poate stabili care este solutia cea mai potrivita pentru situatia conflictuala existent.
5.    Aplicarea solutiei hotarate de comun acord. Pentru aceasta etapa este necesar sa se stabileasca amanuntit care sunt schimbarile si responsabilitatile fiecaruia in solutionarea conflictului.
6.    Aprecierile critice dupa aplicarea solutiei. Se referă la feedback-ul pe care il primeste si il cere tot odată fiecare din părti după ce solutia a fost pusă in aplicare.
Premisa de la care se porneste in dezvoltarea personala este imbunătătirea comunicării dintre părtile care au intrat in conflict (poate fi unilaterala) si intelegerea celuilalt astfel incat conflictul sa se poata diminua.

Putem creste rezistenta la stres prin cursuri de dezvoltare personala?

1 Răspuns

 

Atunci cand vorbim de rezistenta la stres, putem sa vorbim mai exact despre capacitatea fiecarei persoane de a face fata dificultatilor prin care trece in timpul vietii, cand anumite schimbari si persoana nu stie sa le mai gestioneze.

Aceasta capacitate este cea care permite supravietuirea in urma unor adversitati aparute la un moment dat, de exemplu saracia sau persecutia. De aceea este nevoie ca oamenii sa vada viata intr-un mod cat mai constructiv, intr-o maniera optimista.

Psihoterapeutii pot contribui la dezvoltarea rezilientei clientilor lor in diferite moduri. In incercarea explicarii trecerii peste evenimentele neplacute din viata, ma voi folosi in continuare de “metafora casei”. Pentru constructia casei e necesara fundatia, care trebuie sa fie puternica, sigura. Aceasta implica doua lucruri in ceea ce priveste constructia rezilientei unei persoane:
– Persoana trebuie sa se accepte asa cum este, intr-un mod neconditionat (si totodata acceptata de ceilalti pentru ce este ea cu adevarat si nu doar pentru un comportament pe care il face sau nu la un moment dat);
– Reteaua informala oferita de societatea in care persoana traieste trebuie sa fie prezenta pentru o fundatie cat mai puternica (este vorba de persoanele mai apropiate la care se poate apela in cazul unei nevoi: familie, prieteni adevarati etc.).
„Parterul casei” se construieste abia dupa ce dispunem de o fundatie in care avem prieteni ce ne accepta neconditionat. Parterul poate fi asemanat cu gasirea sensului pentru care intreprindem anumite actiuni. Si astfel imbunatatim si rezilienta noastra. De aceea trebuie sa gasim sensul pentru care trebuie sa muncim si sa facem anumite lucruri si, mai mult decat atat, trebuie sa gasim sensul existentei noastre, in functie de convingerile religioase de care dispunem. Pentru ca fara sens nu exista nici motivatie pentru viata ceea ce duce la stari depresive de exemplu.\
„Etajul unu” contine trei camere. Una este a uceniciei, in care se invata o profesie insotita de un set intreg de strategii de viata. Cealalta a stimei de sine. Aceste camere sunt in contact permanent nefiind posibila una fara cealalta. Ultima camera este cea a trezoreriei, in care pastram mereu simtul ludic si intelegerea imperfectiunii oamenilor.
„Acoperisul”. Sub acesta se afla podul, insemnand partea deloc explorata pana in momentul prezent. Aici sunt bogatiile fiecarei persoane, pe care nu a inca timp sa le cultive dar pe care nu le-a aruncat, ci le-a pus deoparte pentru eventualitatea necesitatii lor. Este bine sa se urce din cand in cand in pot si sa se ingrijeasca cat mai mult casa, pentru ca odata cu trecerea anilor ea se va uza. Partea estetica este de fapt fatada acestei case, care este importanta pentru a fi vizitata, dar daca structura acestei case nu este suficient de puternica, lumea ar fugi din ea pentru a se salva.
Pentru obtinerea si dezvoltarea rezistentei (inclus rezistenta la stres) se pun in discutie urmatoarele 10 resurse personale:
1.    Relatie stabila din punct de vedere emotional cu un parinte sau o persoana foarte importanta pentru individ.
2.    Ajutor primit de la familie si din afara acesteia.
3.    Mediul educativ favorizant emotional, deschis, ce intipareste norme si valori.
4.    Existenta modelelor sociale pozitive, inclusiv cunoasterea modului in care acestea au depasit dificultatile.
5.    Responsabilitatea sociala si reusita trebuie sa fie in echilibru.
6.    Plan cognitiv favorizant in privinta competentelor.
7.    Trasaturile de caracter favorizante rezolvarii problemelor.
8.    Incredere in sine si valorizare in urma unor experiente unde a fost vizibila eficacitatea persoanei.
9.    Dorinta si capacitatea de a invinge intr-un mod constructiv factorii perturbatori.
10.  Existenta unui sens al vietii (necesar pentru dezvoltarea personala).

Putem deci vedea cum cursurile de dezvoltare personala contribuie pe mai multe segmente ale vietii individului, putand ajuta cu succes si in problema stresului, creand o rezistenta prin care individul are atat o solutie de moment pentru o situatie, cat mai ales un bagajj util toata viata.

Despre imaginea de sine. Cresterea aprecierii de sine prin dezvoltare personala

Lasă un răspuns

Atunci când aducem în discuție conceptul “imagine de sine” vom apela și la alte concepte precum “stima de sine” și “încredere în sine”, care sunt în strânsă legătură.

Umaniștii vin cu un set de particularități care exprimă unicitatea persoanei care îi dă acesteia posibilitatea de a se dezvolta personal și a-și pune în valoare calitățile astfel:

Pentru umaniști accentul se pune pe partea pozitivă a persoanei și accentuarea calităților cum sunt: încrederea în sine, creativitatea, dreptul de liber arbitru și autonomie, valorile și scopurile personale, motivația și altele.

Se va valoriza demnitatea umană și toate calitățile personale.

Se va pune accent pe încărcătură de semnificații a unei probleme.

Experiența persoanei este în atenția umaniștilor.

Astfel, umaniștii pornesc de la premisa că ființele umane caută să se dezvolte continuu, pe baza unui fond bun pe care îl au, și de aceea își doresc și lupta pe parcursul vieții să își sporească încrederea în sine, demnitatea și autonomia, cel puțin în aceeași măsură cum luptă pentru satisfacerea necesităților de bază.

Atunci când exista o diferență mare între imaginea de sine a individului și realitate are de suferit sentimentul stimei de sine.

Imaginea de sine se formează însă în strânsă legătură cu idealurile și aspirațiile noastre, în elaborarea acesteia având un rol important scara de valori individuale și eul pe care persoana îl dorește.

Nivelul stimei de sine influențează performanțele din toate domeniile de activitate ale individului astfel: cei ce au o apreciere înaltă de sine au totodată și o mai mare încredere în propriile forțe, reușind astfel să se mobilizeze mai bine și să obțină rezultatele pe care le doresc, iar cei cu stimă de sine scăzută nu reușesc să se mobilizeze suficient, trecând de la un insucces la altul, având astfel o viziune din ce în ce mai negativă în legătură cu propria persoană. Se poate vorbi în acest caz de existența unui cerc vicios al insuccesului pentru persoanele care nu lucrează mai mult cu ele însele și găsesc totdeauna problema în exteriorul său.

Respectul de sine se poate defini pe scurt ca fiind aprecierea și opinia favorabilă, pozitivă despre propria persoană. Dicționarele nord-americane reduc semnificația respectului de sine la “încrederea în sine”. Sinonimele pentru aceasta sunt “autoapreciere”, “autosuficiența” și “mândrie”. Antonimele pornesc de la “îndoială de sine” și “anularea sinelui” și ajung la “ura de sine” și chiar “rușine” în legătură cu propria persoană.

Participand la cursuri de dezvoltare personala, in mod automat vei afla mai multe despre tine si despre ceilalti, acest aspect conducand la o imagine de sine mult mai favorabila, in acord cu ceea ce esti TU cu adevarat.