Atunci când aducem în discuție conceptul “imagine de sine” vom apela și la alte concepte precum “stima de sine” și “încredere în sine”, care sunt în strânsă legătură.

Umaniștii vin cu un set de particularități care exprimă unicitatea persoanei care îi dă acesteia posibilitatea de a se dezvolta personal și a-și pune în valoare calitățile astfel:

Pentru umaniști accentul se pune pe partea pozitivă a persoanei și accentuarea calităților cum sunt: încrederea în sine, creativitatea, dreptul de liber arbitru și autonomie, valorile și scopurile personale, motivația și altele.

Se va valoriza demnitatea umană și toate calitățile personale.

Se va pune accent pe încărcătură de semnificații a unei probleme.

Experiența persoanei este în atenția umaniștilor.

Astfel, umaniștii pornesc de la premisa că ființele umane caută să se dezvolte continuu, pe baza unui fond bun pe care îl au, și de aceea își doresc și lupta pe parcursul vieții să își sporească încrederea în sine, demnitatea și autonomia, cel puțin în aceeași măsură cum luptă pentru satisfacerea necesităților de bază.

Atunci când exista o diferență mare între imaginea de sine a individului și realitate are de suferit sentimentul stimei de sine.

Imaginea de sine se formează însă în strânsă legătură cu idealurile și aspirațiile noastre, în elaborarea acesteia având un rol important scara de valori individuale și eul pe care persoana îl dorește.

Nivelul stimei de sine influențează performanțele din toate domeniile de activitate ale individului astfel: cei ce au o apreciere înaltă de sine au totodată și o mai mare încredere în propriile forțe, reușind astfel să se mobilizeze mai bine și să obțină rezultatele pe care le doresc, iar cei cu stimă de sine scăzută nu reușesc să se mobilizeze suficient, trecând de la un insucces la altul, având astfel o viziune din ce în ce mai negativă în legătură cu propria persoană. Se poate vorbi în acest caz de existența unui cerc vicios al insuccesului pentru persoanele care nu lucrează mai mult cu ele însele și găsesc totdeauna problema în exteriorul său.

Respectul de sine se poate defini pe scurt ca fiind aprecierea și opinia favorabilă, pozitivă despre propria persoană. Dicționarele nord-americane reduc semnificația respectului de sine la “încrederea în sine”. Sinonimele pentru aceasta sunt “autoapreciere”, “autosuficiența” și “mândrie”. Antonimele pornesc de la “îndoială de sine” și “anularea sinelui” și ajung la “ura de sine” și chiar “rușine” în legătură cu propria persoană.

Participand la cursuri de dezvoltare personala, in mod automat vei afla mai multe despre tine si despre ceilalti, acest aspect conducand la o imagine de sine mult mai favorabila, in acord cu ceea ce esti TU cu adevarat.