Imperativul lui Socrate “Cunoaște-te pe tine însuti!” a reprezentat unul dintre cele mai urmate reflecții filosofice încă din Antichitate. Concentrarea asupra sinelui a fost, totodată, unul din demersurile care au alimentat multe întrebări, nu doar ale marilor gânditori, ci și ale tuturor oamenilor, răspunsul la interogația “Cine suntem cu adevărat?” fiind decisiv în felul în care ne orientăm și gestionam gândurile, sentimentele și comportamentele pe care le avem în fiecare zi.

“A te cunoaște pe tine înseamnă a-l cunoaște pe celălalt, iar a-l cunoaște pe celălalt înseamnă a te cunoaște pe tine” dupa cum afirma si David Howe, jurnalist si scriitor britanic.

Principalele surse ale autocunoașterii (cunoașterii de sine) sunt:

Socializarea, modul în care am fost tratați de persoanele semnificative din viața noastră (părinți, profesori, colegi etc.), experiențele pe care le-am trăit în copilărie, toate acestea sunt deosebit de importante pentru formarea identității personale și găsirea răspunsului la întrebarea “cine suntem?”. În formarea sinelui, autocunoaștere și autoevaluare o semnificație aparte o are deci felul în care copiii sunt crescuți și educați.

Aprecierile celorlalți este o sursă importantă în autocunoaștere care își pune amprenta asupra persoanei începând tot din perioada copilăriei. Ceea ce spune familia, ce cred colegii de muncă și alte persoane apropiate despre noi se va integra mai devreme sau mai târziu în imaginea noastră de sine, în mod conștient sau nu.

Comparația socială este o sursă permanentă de a ne evalua performanțele și abilitățile comparându-le cu ale altor indivizi și cu realizările acestora.

Autopercepția interferează în profunzime cu autoanaliză, numită și introspecție, foarte necesară în clarificarea sinelui. În psihosociologie, focalizarea pe propria ființă poartă numele de conștiință de sine și este definită ca fiind analiza sinelui mai degrabă ca un obiect decât ca subiect activ, intervenind astfel detașarea de propria persoană. Rezultă de aici ca atenția noastră este focalizată fie pe ceea ce se întâmplă în jurul nostru, fie spre interior, ajungându-se la conștientizarea de sine. Există de asemenea o legătură indestructibilă intre autocunoaștere (percepția de sine) și cunoașterea celor din jurul nostru (percepția socială).

Metodele descoperirii de sine includ cursurile de dezvoltare personala, psihoterapie experiențială de grup ce au ca scopuri perfecționarea umană și care ajuta la autodezvoltare, creație și descoperirea Sinelui. Unul din principiile fundamentale ale terapiei gestaltiste de grup este acela că dezvoltarea se realizează numai la granițe individului cu mediul social în care acesta trăiește. Terapia cognitiv-comportamentală propune învățarea unor noi metode de acțiune și deprinderi prin care individul poate face față unei situații date. Aceasta terapie pune accent pe capacitatea de rezolvare a problemelor.

De asemenea, individul se poate cunoaște pe el însuși și îi cunoaște pe cei din jurul lui numai prin intermediul comunicării, comunicarea creând baza tuturor relațiilor interumane.

Tu cat de bine crezi ca te cunosti? Ai fi interesat sa afli perspective noi? Iti recomand cu incredere cursurile de dezvoltare personala pentru a-ti defini scopurile si a capata increderea de a cere si a primi ceea ce meriti cu adevarat .

Psihoterapeut Emi Ghinea

Viziteaza si psihoterapeut-bucuresti.com